Exista iubiri

Exista iubiri pe care nu le poti duce.Te ard, te consuma pe dinauntru,incep frumos si se termina prost pentru ca,pur si simplu,sufletul nu poate sa le incapa atat de mari,atat de intense,atat de neobisnuite.Eu am trait o astfel de iubire si, desi ma costat foarte mult desi regret ca a fost o iubire efemera,imi amintesc cu placere despre zilele cand paseam pe nori si respiram prin toti porii.N-ai cum sa nu-ti dai seama cand ti se intampla,pentru ca aceste
povesti sunt complet diferite de celalalte amoruri de iubirile cuminti.Inima iti bate atipic uneori uita sa bata odata si apoi iar o ia din loc,ai stele in priviri,incepi sa observi fluturii si petalele zburand prin aer,te induioseaza sa-i vezi pe altii sarutandu-se pe banci,dar ti-e si putin mila de ei ,pentru ca sti ca ei nu simt ceea ce simti tu.Nu se poate ca pe o raza de 3 km in jurul tau sa mai existe cineva in aceiasi stare de gratie…
Adevarul este ca,atunci cand te
loveste"nenorocirea"asta numita dragoste imposibila,nu ai de ales.Nu poti decat sa arzi,sa iubesti si sa speri ca vei supravietui plagii asteia,ca la un moment dat iti vei putea recapata controlul asupra propiilor actiuni si vei reusi sa recompui;n-ai sa ramai o carcasa goala,o cochilie scofalcita ,lipsita de suflet,lipsita de viata.Pentru ca stii,cand iti traiesti aventura vietii,nu are cum sa dureze,prevezi finalul si poate de aceea te arunci orbeste in bratele celui caruia i te abandonezi,sti ca ca este pentru putin timp si faci totul acum,cat mai apuci,inainte ca totul sa se transforme intr-o durere
permanenta,continua,surda,mai rea decat toate durerile de masea din lume.Cu mine asa s-a intamplat.Daca astazi inca am mintea intraga,asta i se datoreaza doar prietenelor mele Anca si Monica care au stiut sa imi fie umbra si inger pe vremea cand eu nu mai vedeam si numai auzeam decat ceea ce avea legatura cu el.Am avut noroc.Nu multi au bafta asta.Nu multi au bafta mea,nu multi realizeaza ce li se intampla.Abia dupa ce povestea se termina,cand cauta motivele pentru despartirea brusca si inexplicabila,isi dau seama pur si simplu ca nu se mai putea.Acestia din urma raman pustiiti,devin niste morti vii, pentru ca merg inainte fara sa stie macar ca sufletul lor este mort,ingropat si cu parastasul deja incheiat."IUBESC SUFLETUL TAU "niciodata nu o sa uit aceste cuvinte!S-a intamplat ca nu mai pot asa.E prea mult pt mine.Iarta-ma!
Te rog sa sti ca eu traiesc cu gandul ca tu existi si ii multumesc lui Dumnezeu ca mi-a ingaduit sa te intalnesc si sa ma bucur de tine aceea perioada.Orice s-ar intampla sa nu uiti ca te iubesc!Chiar daca nu vb,chiar daca nu o sa mai fim niciodata fata in fata,ma gandesc la tine si te iubesc!Pe mine povestea asta m-a intarit.
Iubirea asta,naiva,curata,platonica,mi-a dat ocazia sa inteleg cine sunt si ce merit,mi-a dat un reper dupa care ma pot ghida toata viata.Am si momente de oboseala,de dezamagire,mai ales cand cei din jur nu se ridica la inaltimea asteptariilor mele.Atunci imi spun ca nu trebuie sa sa uit cine sunt ca am fost "iubita"lui si daca el s-a"indragostit"de mine,daca EL mi-a vazut aripile crescute pe dinauntru,atunci nimik nu mai conteaza,stiu cine sunt.Si-atunci trec prin lume,ca un diamant,stralucind in desertul Namibiei,cel mai mare pustiu din lume dar mai mic decat cel pe care plecarea lui l-a lasat in sufletul meu.